AUTOR:Anița Nandriș Cudla
EDITURA : Humanitas
Personaje:Anița,Chirică,mama Aniței,Vasile,Toader,Gheorghe,moscalii,nacialnici ,vecini.
Rezumat:Anița este o femeie care s-a nascut într-o familie de țărani din
satul Mahala județul Cernăuți.În timpul primului război mondial
din anul 1914 au loc multe întîmplări negative ,rușii așa ziși moscali
invadează ținutul Cernăuțiului ,dar nu îi alungă pe săteni.Lucrurile nu se
agravează foarte tare ,dar deși era doar o copilă Anița reușea să
deosebească binele de rău.
Timpul trece ,iar în anul 1921 Anița se căsătorește cu Chirică un băiat din alt sat .
În anul 1941 are loc deportarea ,Anița împreună cu copiii este dusă de
către moscali într-un tren care avea un aspect deplorabil ,fiind de fapt
pentru transportul animalelor.Soția lui Chirică nu reușește să o ia și pe
mama ei deoarce era bolnavă și nu putea să se deplaseze ,iar rușii nu i-au
dat voie să o ia în starea în care era.După un timp îndelungat de mers cu
trenul ,aceștia ajung în Siberia într-o zonă numită Nadîm .Atat copiii cat
si mama sunt puși la munci dificile ,iar pe zi aveau o portie redusa de
mancare ,ba chiar deseori nu aveau ce manca .Datorită unor fructe numite
iagăde ,aceștia își stăpîneau foarte puțin foamea.După cateva luni petrecute
acolo ,Anița împreuna cu copiii ajung într-o altă zonă aflată la sute de
kilometri de Nadîm
Acolo munca era la fel de dificila,iar la un moment dat mama copiilor se
îmbolnăvește și intră în comă ,însă cu ajutorul lui Dumnezeu iese din comă
dupa 2 săptămani.Reușește să-și revină ,iar după o perioadă își reîncepe
munca .După un timp viața în Siberia devine mai ușoară,iar acum nu mai
aveau nicio problemă cu mancarea.În anul 1959 Aniței i se dă dreptul să
meargă acasă în Romania ,dar cand ajunge acolo observă că în locuința sa
se afla o altă familie ,iar pentru acest lucru a fost nevoie de mult timp
si multe acte depuse la poliție și la alte instituții pentru a i se recunoaste
faptul că acea casă era în posesia ei . Anița intra împreună cu
copiii ei în locuință în 1961 exact la 20 de ani de cand a fost deportată în
Siberia.
Părerea mea:Pot să spun că această carte a fost deosebită din toate
punctele de vedere .Deși Anița avea doar 3 clase a reușit să-și povesteasca
viața într-un stil profund ,în ciuda faptului că folosea unele cuvinte care
aparțineau de fapt dialectului.M-a impresionat mult faptul că aceasta era în
stare să le dea copiilor ei cea mai mica fărămitura de paine pe care o avea
pentru a potoli foamea acstora.De asemenea la un moment dat cand
hainele au devenit mici pe ei ,ba chiar s-au rupt Anița le-a confecționat
niște hăinițe datorită sacilor care erau în preajma mării aruncate de
marinari.Aș putea spune că datorită credinței în Dumnezeu și dragostei
pentru copii a reușit să treacă peste toate cu bine și cu nădejde că viitorul
va fi mai bun.
