Recenzie~ 20 de ani în Siberia

AUTOR:Anița Nandriș Cudla

EDITURA : Humanitas

Personaje:Anița,Chirică,mama Aniței,Vasile,Toader,Gheorghe,moscalii,nacialnici ,vecini.39400_71919

Rezumat:Anița este o femeie care s-a nascut într-o familie de țărani din

satul Mahala  județul Cernăuți.În timpul primului război mondial

din anul 1914 au loc multe întîmplări negative ,rușii așa ziși moscali

invadează ținutul  Cernăuțiului ,dar nu îi alungă pe săteni.Lucrurile nu se

agravează foarte tare ,dar deși era doar o copilă Anița reușea să

deosebească binele de rău.

Timpul trece ,iar în anul 1921 Anița se căsătorește cu Chirică un băiat din alt sat .

În anul 1941 are loc deportarea ,Anița împreună cu copiii  este dusă de

către moscali într-un tren care avea un aspect deplorabil ,fiind de fapt

pentru transportul animalelor.Soția lui Chirică nu reușește să o ia și pe

mama ei deoarce era bolnavă și nu putea să se deplaseze ,iar rușii nu i-au

dat voie să o ia în starea în care era.După un timp îndelungat de mers cu

trenul ,aceștia ajung în Siberia într-o zonă numită Nadîm .Atat copiii cat

si mama sunt puși la munci dificile ,iar pe zi aveau o portie redusa de

mancare ,ba chiar deseori nu aveau ce manca .Datorită unor fructe numite

iagăde ,aceștia își stăpîneau foarte puțin foamea.După cateva luni petrecute

acolo ,Anița împreuna cu copiii ajung  într-o altă zonă aflată la sute de

kilometri de Nadîm

Acolo munca era la fel de dificila,iar la un moment dat mama copiilor se

îmbolnăvește și intră în comă ,însă cu ajutorul lui Dumnezeu iese din comă

dupa 2 săptămani.Reușește să-și revină ,iar după o perioadă își reîncepe

munca .După un timp viața în Siberia devine mai ușoară,iar acum nu mai

aveau nicio problemă cu mancarea.În anul 1959 Aniței i se dă dreptul să

meargă acasă în Romania ,dar cand ajunge acolo observă că în locuința sa

se afla o altă familie ,iar pentru acest lucru a fost nevoie de mult timp

si multe acte depuse la poliție și la alte instituții pentru a i se recunoaste

faptul că acea casă era în posesia ei . Anița intra împreună cu

copiii ei în locuință în 1961 exact la 20 de ani de cand a fost deportată în

Siberia.

Părerea mea:Pot să spun că această carte a fost deosebită din toate

punctele de vedere .Deși Anița avea doar 3 clase a reușit să-și povesteasca

viața într-un stil profund ,în ciuda faptului că folosea unele cuvinte care

aparțineau de fapt dialectului.M-a impresionat mult faptul că aceasta era în

stare să le dea copiilor ei cea mai mica fărămitura de paine pe care o avea

pentru a  potoli foamea acstora.De asemenea la un moment dat cand

hainele au devenit mici pe ei  ,ba chiar s-au rupt Anița le-a confecționat

niște hăinițe datorită sacilor care erau în preajma mării aruncate de

marinari.Aș putea spune că datorită credinței în Dumnezeu și dragostei

pentru copii  a reușit să treacă peste toate cu bine și cu nădejde că viitorul

va fi mai bun.

 

Reclame