Recenzie~Jane Eyre

AUTOR:Charlotte Brontë

EDITURA:Corint

Nr pagini:560images

Personaje:Jane Eyre,familia Reed,domnul John,unchiul domnișoarei Jane,Helen Burns,profesoarele ,domnul Rochester,doamna Fairfax,Adele,Mary,Diana ,St John și altele.

REZUMAT:Jane Eyre ,o fetiță rămasă orfană,este lăsată în grija mătușii ei doamna Reed  .Această doamnă nu o agreează deloc pe Jane fiindcă deși erau rude ea provenea din familia soțului ei  care aveau o  viață decentă ,dar nu luxoasă  .Astfel au loc multe întâmplari în care Jane este pusă în situații dificile ,adeseori chiar și violente,iar în cele mai multe cazuri nu era vina ei  ci a verișorilor și mai ales a mătușii ei care nu o suporta deloc.

După o perioadă Jane este trimisă la un internat cu reguli foarte stricte a cărui nume este Lowood.Aici domnișoara învață foarte multe lucruri despre cusut,pictura,desen ,muzică și limbi străine.Jane își face o prietena minunată pe nume Helen Burns ,de la care învață să se ceercetze pe sine însăși și să se roage la Dumnezeu pentru că El îi este Cel mai bun prieten.După câțiva ani ,timp în care Jane devine profesoară ,iar prietena ei moare ,domnișora Eyre își găsește un post de muncă.

În scurt timp Jane devine guvernantă la  familia Rochester din Thornfield.Timp în care este guvernanta pupilei domnului Rochester ,domnișoare Eyre se îndrăgostește de stăpânul acelei case imunătoare.În decursul anilor între Jane și domnul Edward Rochester se înfiripă o dragoste adevărată și minunată în același timp.În momentul în care se află în fața altarului cei doi îndrăgostiți sunt opriți de un prieten al domnului Edward ,care afirma că domnul Rochester este căsătorit cu o doamnă care se afla în casa lui .Faptul că viitorul ei soț era căsătorit cu o femeie care se afla într-o stare groaznică avand boli psihice o determină pe Jane să plece din acea casă chiar dacă sentimentele ei pentru Edward erau din ce în ce mai puternice.

Jane se îndreaptă spre necunoscut și se află la o distanță de zeci de mile față de Thornfield.După trei zile în care nu mănâncă aproape deloc ,o familie binevoitoare o primește în casa l0r.Timp în care se afla acolo Jane se împrietenește cu cele doua fete pe nume Mary și Diana ,care aveau un frate pe care îl chema St.John.După un timp domnișoara Eyre află că acele fete și fratele lor îi sunt  verișori.După Crăciun ,Jane merge în căutarea domului Rochester de care îi era foarte dor.Îl găsește într-o altă casă doar cu doi servitori ,aflat într-o stare neplăcută deoarece își pieduse vederea.În scurt timp cei doi se căsătoresc și ajung să aibă un copil care va deveni moștenitor.

Părerea mea:Jane Eyre este o carte superbă care m-a impresionat și m-a ajutat să văd într-un alt mod lucrurile din trecut ,pe vremea anilor ’80.De asemenea religia are un impact plăcut din care face din această carte una de neegalat.

 

 

 

Reclame

Recenzie-Tunelele sangelui Darren Shan

Iacata am teminnat si a treia carte din saga lui Darren Shan.

Darren impreuna cu dl Creapsly si Evra(baiatul -sarpe) merg in oras,doarece Vampirul are niste treburi pe acolo.Aici Shan poate sa-si satisfaca toate dorintele,prin asta ma refer ca poate sa vizioneze serialele preferate,se plimba cu prietenul lui,mananca ce-i place astfel incat cei doi au o perioada de ,,chef,,as putea spune ,doar pentru o perioada.Darren isi face o noua prietena pe nume Debbie,acesta incepe sa fie atras de fata incat cei doi ,,un semivampir si o fata normala,,merg la cinema,mananca impreuna ,discuta si multe altele.Bineinteles Shanel:))nu-i spune despre adevarata identitate a acestuia,stiind ca ar putea sa fie probleme sau ca Debbie sa-l respinga.In schimb Darren se intelege bine parintii fetei ,ceea ce ar putea fi un avantaj pentru el.tunelele-sangelui

Aceasta viata se termina cand apare in cadru un personaj bizar pe nume Mourlough ,el este un vampanez dar spre deosebire de vampiri acestia dupa ce le sug oamenilor sangele ii omoara..brrr..ingrozitor..in fine e S.F ce a-ti vrea sa se intample.Deci spuneam ca apare acest vampanez,dar planurile lui se schimba cand dl Creasplsy vrea sa-lucida deoarece orasul in care era ii fusese drag lui asa ca asta era dorinta vampirului dar Shan ii incurca planurile ,crezand ca tutorele lui omorase oamenii.Din acest punct totul se complica,iar vampanezul nu vrea decat sa-i dea ortu popii vampirului.Din pacate Evra este luat ca prizonier astfel incat in ziua de Craciun sa fie mancat.Mourlough statea in pamant ,mai exact in niste sectoare ale pamantului,cica aici el se simtea cel mai bine  .Dupa lungi meditatii Darren are un plan genial despre cum l-ar putea salva pe amicul sau,desi avea multe riscuri trebuia sa incerce.Planul lui functioneaza si reuseste sa ia pe Evra viu si nevatamat,iar vampanezul moare.

Cartea a fost interesanta dar cu mult sange si lovituri.Din acest punct de vedere nu mi-a placut.Mi s-a parut prea de tot…eii asta-i parerea mea ,totusi am reusit sa o termin mult mai repede decat pe celelalte 2.Ciudat!:)..noh cam atat..o zi reusita!!ce ziceti,vine primavara?..!

Alo ,Centrala?!

 
Nu stiu cine este autorul, dar este atat de frumoasa povestea 
                         incat am zis ca merita sa va rupeti trei minute din viata si sa o cititi…
”  Alo, Centrala ?!

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier.
Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete.
Receptorul stralucitor atarna intr-o parte.
Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare.
Numele ei era „Alo Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.
Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama
era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul.
Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul!
Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul
telefonului  si l-am dus la ureche. „Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra
capului meu.
Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: „Centrala.”.
– „Mi-am ranit degetul…” – m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat,
acum ca aveam o audienta.
– „Mamica ta nu este acasa?”- urma intrebarea.
– „Nu este nimeni acasa in afara de mine…”- am bolborosit.
– „Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea..
– „Nu ” – i-am raspuns. „M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”
– „Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
– „Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel ” – spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem „Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie
iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat „Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca.
Am intrebat-o, „De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,
trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? 
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, ” Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si
alte lumi in care se poate canta.
Alta data la telefon, „Alo, Centrala!”
„Centrala.” – mi-a raspuns vocea cunoscuta. „Cum se scrie cuvantul fix? ” – am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest.

Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea…
„Alo Centrala ” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.
N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni …
Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta,
pe care le-am avut la timpul acela.
Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea,Alo,Centrala, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi
continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane.
Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul
operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:”Alo Centrala!”
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. „Centrala.”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: „Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? ” … O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, „Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”
Am ras, „Deci tu esti, intr-adevar, ” – i-am spus. „Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”
„Iar eu ma-ntreb,” – zise ea, „daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. „Cu placere,” – mi-a spus ea. „Intreaba de Sally.”

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la „Informatii” . Am intrebat de Sally.
„Sinteti un prieten?” – m-a intrebat.
„Da, un foarte vechi prieten… Wayne …”
„Imi pare rau sa-ti spun asta,” – mi-a spus ea. „Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani,

pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, „Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?”
„Da.” – i-am raspuns.
„Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”
Mesajul ei era, „Spune-i ca sint si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.”
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . .
 
 
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva. 
A cui viata ai atins-o astazi? „