Privire catre prim’vara

In sfarsit…simt si eu mirosul primaverii,e atat de dulce si linistita incat ma adoarme cu acuratetea ei .Fiind afara(acum)observ cu entuziasm cate minunatii se ascund ,capaceii sunt atat de frumosi cand isi arata petalele pline de candoare si puritate ,pamantul verde iti ofera o stare de energie si exteriorizare ,iar sunetele pline de voiosie ale pasarelelor reusesc sa-ti aline auzul.E placut sa visezi alaturi de norii catifelati ai orizontului incat vantul firav sa-ti imblanzeasca suvitele parfumate .Priviti in jur!cat zambet vedeti ,nu-i asa?priviti numai o clipa linia orizontului ghidati de mireasma florilor de cires,e superb .Fluturele alb al eternitatii va limpezeste gandurile, sufletul si va ajuta in plimbarea voastra catre o alta ,,frunza,descărcare,.Curand vor plesni mugurii pomilor ,iar florile tabloului se vor reflecta asupra intregului univers de culori si sunete.Priviti omul frumos ,care e ascuns undeva si vrea sa fie cautat doar in aceste momente,e acolo !toata viata va sta doar in acel loc ,trebuie sa stiti cum sa aveti parte de prezenta si gandurile lui bune.E inca soare,iar cerul azurului inca va mai asteapta.

Desi am inceput ziua cu o chestie foarte neplacuta,reusesc sa-mi revin,sa o iau de la capat si sa-mi exprim sentimentele.Nu va lasati invinsi!(dupa un film).Un  sfarsit de saptamana asa cum il doriti voi sa fie:-)

Reclame

Ardent

Usor ,se plimba clipa soarelui

Ce-ti alina sufletul si mintea ,

Zambesti cand frunzele copacilor nu si-au luat zborul

Din cauza gandurilor nebune ale orizontului.

O mangaiere se prelinge pe chipul norului de ceata,

Clepsidra vietii se destrama direct in fata.images (2)

Frumosul cerului albastru respira langa tine

Atunci cand zbori in vise langa zambile,

Mirosul lor te deoache ca o floare fara rost,

Care zumzaie ca un om anost.

Vantul iti inunda parul de margele colorate,

Insa cad si se destrama precum  clipele de aur

Ale eternitatii vehemente si subtile ,

Ce se-ngroasa acum sau poate niciodata.

Mugurii firavi iti ating luciul buzelor tacute,

Si-ti infloreste iubirea clipelor trecute 

Care vor mai fi vreodata ca si altadata.

Lacrima uscata sadeste-n tine o lume minunata

Cu albaastrele si viorele efemere.

Acum inima iti surade ,

Iar tu nu te mai poti abtine 

Sa nu zambesti la viforul petalelor putine.

Fiindca cerul iti surade 

Cu-ale lui coji placute in albul catifelarii turcoazului.

Pana se-ndoaie incat picurii pleaca in zare,

Alaturi de mireasma cenusiului pierdut

In marea ta de copil placut.

 

  

 

 

 

Hiver

I-a uitați ce poza frumoasa am facut azi dimineata!copacii erau incredibili,plini de o matase alba si inghetata ,mama ii ador pur si simplu sunt adorabili,daca i-as avea tot tiimpul as fi multumita ,binee doar vara nuu:D eii va place?!DSCF2452Miezul iernii

In paduri trasnesc stejarii!E un ger amar ,cumplit!

Stelele par inghetate,cerul pare otelit

Iar zapada cristalina pe capmpia stralucitoare

Pare un lan de diamanturi ce scarțaie sub picioare.

Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios

Ca inaltele coloane unui templu maiestos

Și pe ele se aseaza bolta cerului senina

Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

 

Alo ,Centrala?!

 
Nu stiu cine este autorul, dar este atat de frumoasa povestea 
                         incat am zis ca merita sa va rupeti trei minute din viata si sa o cititi…
”  Alo, Centrala ?!

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier.
Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete.
Receptorul stralucitor atarna intr-o parte.
Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare.
Numele ei era „Alo Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.
Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama
era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul.
Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul!
Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul
telefonului  si l-am dus la ureche. „Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra
capului meu.
Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: „Centrala.”.
– „Mi-am ranit degetul…” – m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat,
acum ca aveam o audienta.
– „Mamica ta nu este acasa?”- urma intrebarea.
– „Nu este nimeni acasa in afara de mine…”- am bolborosit.
– „Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea..
– „Nu ” – i-am raspuns. „M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”
– „Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
– „Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel ” – spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem „Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie
iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat „Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca.
Am intrebat-o, „De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,
trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? 
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, ” Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si
alte lumi in care se poate canta.
Alta data la telefon, „Alo, Centrala!”
„Centrala.” – mi-a raspuns vocea cunoscuta. „Cum se scrie cuvantul fix? ” – am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest.

Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea…
„Alo Centrala ” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.
N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni …
Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta,
pe care le-am avut la timpul acela.
Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea,Alo,Centrala, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi
continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane.
Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul
operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:”Alo Centrala!”
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. „Centrala.”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: „Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? ” … O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, „Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”
Am ras, „Deci tu esti, intr-adevar, ” – i-am spus. „Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”
„Iar eu ma-ntreb,” – zise ea, „daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. „Cu placere,” – mi-a spus ea. „Intreaba de Sally.”

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la „Informatii” . Am intrebat de Sally.
„Sinteti un prieten?” – m-a intrebat.
„Da, un foarte vechi prieten… Wayne …”
„Imi pare rau sa-ti spun asta,” – mi-a spus ea. „Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani,

pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, „Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?”
„Da.” – i-am raspuns.
„Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”
Mesajul ei era, „Spune-i ca sint si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.”
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . .
 
 
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva. 
A cui viata ai atins-o astazi? „